Melanomul malign (tumora pielii) nu este singura daună cauzată de ţigări la nivelul pielii. Fumatul are şi alte riscuri grave, în ceea ce priveşte pielea.
O relaţie între fumat şi piele a fost stabilită încă din 1856.
Certitudinea faptului că fumatul este cauza îmbătrânirii premature a feţei, vine de la Ippen şi Ippen, care în 1965 au fost primii care au identificat alterările la 79% din femeile fumătoare, comparativ cu 19% din femeile nefumătoare şi a introdus termenul de “fața fumătorului “.
În 1969, studiul dublu-orb al lui Dr. Harry Daniell, a dovedit că fumătorii între 40 şi 49 de ani au avut atâtea riduri câte aveau nefumătorii, cu douăzeci de ani mai în vârstă. De asemenea, se spune că expunerea la soare ar putea cauza mai puține daune pentru pielea feței, decât cele provocate de fumat. Analiza lor este meticuloasă în ceea ce priveşte faţa fumătorului şi anume aspectul tipic al unui fumător prezintă brazde și riduri marcate, linii radiale în jurul buzelor şi a colţurilor ochilor, proeminenţă puternică a cadrului osos şi uneori obraji uşor flasci.
Fenske & Smith au menţionat în articolul lor alte transformări vizibile cauzate de fumat şi anume o colorare remarcabilă a unghiilor de pe degetele în care se tine ţigara, colorare care este atât de evidentă încât, dacă cineva dintr-odată se lasă de fumat, se dezvoltă o linie de demarcație distinctă pe unghiile colorate.
Dacă cele 4.000 de substanțe toxice din fumul de țigară sunt absorbite în organism, acestea pot cauza distrucția epidermei și apariția modificărilor vasculare.
În cele din urmă, absorbţia fumului implică o modificare a fibrelor elastice situate în straturile profunde ale pielii. Această modificare este cu siguranţă mai pronunțată în comparaţie cu modificările cauzate de elastoza din soare.
Altă distrucție care apare aproape exclusiv la fumători este ceea ce americanii numesc gura Trench, o forma de gingivită ulcero-necrozantă, care include ulceraţii, dureri, sângerări și halenă urât mirositoare.